Era noapte. Afara nu mai ningea. Fulgii de nea nu mai coborau lin ca-n povestile de Craciun, cand copiii si parintii, asteptau ca spiritul Craciunului, al iertarii si-al dragostei sa-si faca prezenta in sufletele lor.
Mintea mea zboara inapoi spre trecut, alegand numai clipele frumoase pe care le-am trait cu drag. Din pacate mai scapam o amintire neplacuta sa revina in fata ochilor sufletului meu si plangeam. Ma luptam sa scap de acele cosmaruri, punand in fata numai bucuriile pe care le-am trait. cat de mult mi-as dori sa retraiesc, doar acele momente placute inimii mele. Din pacate nu revin niciodata.
Am observat ca viata se schimba, tot ce-a fost mai frumos si placut din viata noastra sau incercarile grele sau usoare care vin, trec si ele ca vantul, ziua sau noaptea. pe mine ma sperie viitorul. Acum ca am pe cineva langa mine cu sufletul, ma simt singur, dar atunci cand nu vor mai exista cei dragi mie, eu ce-o sa ma fac singur? Mi-e greu, foarte greu sa ma imprietenesc cu cineva. Pana cunosti o anumita persoana dureaza ani buni sau toata viata. Eu ii vreau langa mine doar pe cei pe care-i iubesc, atat. Nu vreau mai mult. Totusi ma simt, uneori, exclus din viata persoanelor dragi mie. Fiecare cu viata sa, cu iubirea sa, fiecare e pe primul loc in inima si sufletul altei persoane. Numai eu sunt pe locul doi sau pe niciun loc in inima nimanui. Nu ma simt implinit cu sufletul. As plange la stele daca as putea vorbi cu ele. Dar nimeni si nimic nu ma aude. Pun capul pe perna si incerc sa adorm. Adorm cu teama ca acele ganduri negative vor navali asupra mea, nelasandu-mi sufletul sa se linisteasca macar o secunda. Ca sa ma mai linistesc putin ascult muzica sau incep sa-mi fac poze chiar daca ma critic pe mine insumi, zicandu-mi ca sunt urat. Ma amagesc singur, spunandu-mi ca poate voi fi si eu frumos si apreciat mai mult. Ma simt inferior si de nefolos comunitatii. Nu sunt bun de nimic. Nu am har, calitati sau talente. Cat de mult as vrea sa nu ma mai simt dat la o parte. Uneori am si simt nevoia de a face poze cu cineva drag. Dar din pacate nu vrea. De fapt multa lume nu vrea sa faca poze cu mine, pentru ca le e rusine cu mine. Si mie mi-ar fi rusine de mine si m-as refuza sa fac poze cu mine insami. Sigur voi muri in singuratate cu vise desarte asternute in sufletul meu ca o patura invechita de trecerea anilor. Imi vin in minte tot felul de ganduri mai ciudate care nu ma lasa sa vad, sa simt viata mai frumoasa. Totul se da peste cap. Vad viata ca pe un razboi si simt numai suferinta in suflet. Viata merge mai departe pana la capat. Viata este testul nostru. Al meu este cel mai dureros. Pentru mine. Doar pentru mine. Costiin (tutulica)
